“M-am confruntat cu multe abuzuri în instituții. Am vrut sǎ schimb situația pentru ceilalți.”

Elisabeta Moldovan semnând cartea ei Spune-mi Eli Dupǎ ce și-a petrecut copilǎria în diferite instituții din România, Elisabeta Moldovan și-a început viața independentǎ în 2012, implicându-se în același an în mișcarea românǎ de incluziune ca autoreprezentant în cadrul grupului Ceva de spus, membru al asociației Inclusion Europe. În 2013, Elisabeta s-a alǎturat platformei europene a...


Elisabeta Moldovan semnând cartea ei Spune-mi Eli

Dupǎ ce și-a petrecut copilǎria în diferite instituții din România, Elisabeta Moldovan și-a început viața independentǎ în 2012, implicându-se în același an în mișcarea românǎ de incluziune ca autoreprezentant în cadrul grupului Ceva de spus, membru al asociației Inclusion Europe. În 2013, Elisabeta s-a alǎturat platformei europene a autoreprezentanților (EPSA). În 2017, un roman grafic bazat pe povestea vieții ei a fost publicat în românǎ și englezǎ : Spune-mi Eli (Becoming Eli).

Am întrebat-o pe Elisabeta despre experiența ei în instituții ca autoreprezentant și despre ambițiile ei pentru viitorul mișcǎrii de incluziune.

De ce ai devenit autoreprezentant?

Am devenit autoreprezentant pentru cǎ am vrut sǎ-mi cunosc drepturile în calitate de persoanǎ cu dizabilitǎți. În instituțiile în care am trǎit, m-am confruntat cu multe abuzuri. Am vrut sǎ schimb situația pentru ceilalți. Autoreprezentanța m-a ajutat și sǎ mǎ dezvolt ca persoanǎ.

Care era situația persoanelor cu dizabilitǎți intelectuale în România înainte sǎ-ți începi activitatea de autoreprezentant? Care sunt aspectele care s-au îmbunǎtǎțit și ce probleme persistǎ?

Persoanele cu dizabilitǎți intelectuale se numǎrǎ printre grupurile cele mai discriminate din România. Recent au început sǎ învețe mai multe despre drepturile lor datoritǎ acțiunilor de formare, conferințelor și ajutorului din partea mișcǎrii de incluziune și autoreprezentare. Dar tot sunt discriminați în general, chiar și de instituții. Discriminarea este o experiențǎ zilnicǎ pentru cei cu dizabilitǎți în România.

Ce ai învǎțat și ce ai realizat prin munca ta la EPSA?

Am învǎțat multe la EPSA: de exemplu, sǎ comunic mai bine cu ceilalți și sǎ vorbesc în public. Am fost instruitǎ în privința subiectelor ca violența împotriva femeilor cu dizabilitǎți, și am devenit mai conștientǎ de formele pe care le poate lua discriminarea.

„Spune-mi Eli”, o carte despre povestea ta, tocmai a fost publicatǎ. Cine a avut idea de a scrie acest roman grafic?

Oamenii din jurul meu m-au încurajat sǎ-mi fac povestea cunoscutǎ, și un prieten s-a ocupat de partea graficǎ. Mi-a fost greu sǎ-mi împǎrtǎșesc experiențele. Dar am vrut ca oamenii sǎ conștientizeze viața în instituții și cum am putea schimba lucrurile. Sper ca în viitor pǎrinții sǎ nu-și mai pǎrǎseascǎ copiii și ca cei care încǎ locuiesc în instituții sǎ aibǎ șansa la o viațǎ mai bunǎ.

Coperta cǎrții Spune-mi Eli

[Description of the photo : Coperta cǎrții Spune-mi Eli]

Cât timp ți-a luat sǎ-ți spui povestea?

A durat doi ani ca sǎ ajungem la versiunea finalǎ. Mǎ întâlneam cu prietenul meu în fiecare lunǎ în oraș la o cafea ca sǎ vorbim. Îmi arǎta mereu ce a lucrat între timp iar eu îi dǎdeam un feedback. Am lucrat fiecare poveste în parte dupǎ care am asambat totul într-un întreg.

Cum a fost sǎ îți ții cartea în mâini pentru prima datǎ?

Am fost foarte fericitǎ și m-am simțit mândrǎ!

Ce schimbǎri ai vrea sǎ vezi implementate pentru persoanele cu dizabilitǎți intelectuale în România și în restul Europei?

Înainte de toate, aș vrea sǎ vǎd cǎ toate persoanele cu dizabilitǎți au capacitatea de a pǎrǎsi instituțiile pentru a trǎi o viațǎ independentǎ în comunitate. Accesibilitatea și șansa la o viațǎ de calitate este un drept pentru toatǎ lumea, și ar trebui sǎ devinǎ și o realitate! Toate persoanele cu dizabilitǎți trebuie sǎ-și cunoascǎ drepturile și sǎ fie împuterniciți sǎ lupte pentru ele.

Aflǎ mai multe despre Spune-mi Eli și unde o poti cumpǎra


Versiune ușor de citit

 

“M-am confruntat cu multe abuzuri în instituții.
Am vrut sǎ schimb situația pentru ceilalți.”

Elisabeta Moldovan și-a petrecut mare parte a vieții
în diferite instituții din România.

Din 2012, Elisabeta trǎiește independent în comunitate
și a început să lucreze la o organizație de autoreprezentanți din România
numită Ceva de Spus.

Ceva de Spus este membră a Inclusion Europe.
Elisabeta este și membră a Platformei Europene a Autoreprezentanților.

În 2017, s-a scris și o carte ilustratǎ despre Elisabeta.
Se numește Spune-mi Eli și a fost publicatǎ și în englezǎ.

I-am pus Elisabetei niște întrebări despre experiența
ei ca autoreprezentant și despre dorințele ei legate de mișcarea de incluziune:

De ce ai devenit autoreprezentant?

Am devenit autoreprezentant pentru că am vrut
să învăt despre drepturile mele ca persoanǎ cu dizabilitǎți.

Am fost tratată rău în instituții și vreau să mă asigur
că alte persoane nu vor mai fi tratate așa.

Am devenit autoreprezentant și ca sǎ mǎ dezvolt ca persoanǎ.

Cum sunt tratate persoanele cu dizabilități intelectuale în România?
Ce s-a schimbat și ce probleme mai existǎ încǎ?

Persoanele cu dizabilități intelectuale sunt tratate rău în România.
Persoanele cu dizabilități încep să afle mai multe despre drepturile lor în România
cu ajutorul mișcǎrii de incluziune și autoreprezentare.

Dar încă se confruntă cu discriminarea din partea multora,
chiar și din partea instituțiilor.

Ce ai învățat și ai obținut prin munca ta de la Platforma Europeanǎ a Autoreprezentanților?

Am învățat multe.
De exemplu, cum să vorbesc cu ceilalți și să țin un discurs.
Am învățat despre subiecte precum violența împotriva femeilor cu dizabilitǎți.
Am aflat câte forme de discriminare există.

A cui a fost idea de a scrie Spune-mi Eli?

Mulți oameni m-au sfătuit să îmi fac publică povestea
și un prieten mi-a transformat povestea într-o carte cu imagini.
Mi-a fost greu să împărtășesc ce mi s-a întâmplat.
Dar vreau ca oamenii să afle despre viața în instituții.

Sper ca părinții să nu își mai abandoneze copiii în instituții
și ca cei care trǎiesc încǎ în instituții sǎ aibǎ șansa la un viitor mai bun.

Cât de mult a durat să îți spui povestea?

Scrierea cărții a durat 2 ani.
Mă întâlneam cu prietenul meu care făcea desenele în fiecare lună,
la o cafea.

Îmi arǎta ce a lucrat și eu îmi dǎdeam cu pǎrerea.
Lucram pe rând la câte o poveste,
apoi le-am pus cap la cap pe toate.

Cum a fost să ții cartea în mână pentru prima dată?

Am fost fericită și m-am simțit mândră.

Ce schimbări ți-ar plăcea să vezi în România și în Europa
pentru persoanele cu dizabilitǎți?

Mi-ar pIăcea ca persoanele cu dizabilități intelectuale s
ă primească sprijin pentru a locui independent, în afara instituțiilor.

Persoanele cu dizabilități intelectuale au dreptul la o viață de calitate,
la fel ca toți ceilalți.

Toate persoanele cu dizabilitǎți ar trebui
sǎ-și cunoascǎ drepturile și sǎ poatǎ sǎ lupte pentru ele.

Poți să aflii mai multe despre cartea Spune-mi Eli și de unde poți să o cumperi aici: bit.ly/BecomingEli[:hu]


Our work brings the voice of people with intellectual disabilities and their families where decisions about their future are made.

This has always been incredibly important. It is even more so with the Covid pandemic drastic impact on their rights and lives.

Being visible and vocal on issues directly affecting millions of people requires your support. 

Become Inclusion Europe supporter and help us keep doing our work.

 

 

Search
Archives
back-to-top